Salut! Eu sunt Joseph, dar toata lumea imi spune Josh si, ca in orice dimineata, eu trebuia sa vin cu o jumatate de ora inainte la scoala sa sterg tabla, sa fac curat prin clasa. "Ca de obicei" cand am terminat, diriginta
nu era multumita, dar ce-mi pasa?! Era vineri si ultima zi de clasa a 6, dupa care
ma puteam intoarce acasa.
***
Si iata ca s-au terminat si orele si ma indreptam spre casa cu mare
graba. Pamantul era ud de la ploaia de dimineata, iar soarele debea palea peste
chipurile noastre, dar toti radiam de fericire. Pe drum, ca de obicei, mergeam cu
cei mai buni prieteni ai mei: Marcel, Eva si Elenor. Marcel era un baiat inalt, cu ochi caprui, slabut si cu parul sau
negru ciufulit mai mereu. Eva o fetita mai mica de statura,cu ochii
verzi si parul carliont maro iar ultima, Elenor, era cea mai frumoasa dintre
toate. Era cam cat Marcel de inalta dar in comparatie cu el, parul ei blond si
ochii albastri o scoteau in evidenta mai mult decat era logic posibil.
Toti patru eram prieteni de cand lumea, si nimic mai frumos nu este decat
sa ne intalnim toti patru la palavre.Ca o sa ne petrecem toata vara distrandu-ne. Cand am ajuns acasa am descoperit ca am un cadou. Am
intrebat-o pe mama de la cine este, dar a zis doar ca a primit-o prin posta pentru
Joseph Deney si nimic mai mult. Nici destinatarul nu era, dar intradevar, acesta
era numele meu complet. Ca orice copil grabit am deschis cadoul asteptand bani, haine, dulciuri, dar
mare a fost surpriza era doar o scrisoare, impaturita in catifea bine legata cu
o fundita de culoarea marii-"Albastru Marin". Am deschis-o cu grija ca nu cumva sa ranesc
scrisoarea si am inceput s-o citesc :
“Hey Josh, ce mai faci? Ai putea sa-i iei pe
prieteni tai Marcel Fitpatrk si surorile Britney si sa-mi faceti o vizita? L-a vechea moara a fermei din apropierea scolii. E doar la vreo 10 minute distanta. Sper ca poti ajunge.
Un
vechi prieten”
Prima data m-am speriat, am crezut ca e un oarecare criminal care vrea cu
siguranta sa ne omoare si ma asteptam ca un” vechi prieten” sa fie scris cu
sange, dar nu era asa, cel putin asa am crezut la inceput. Le-am facut o vizita celorlalti sa vad ce parere au si ne-am hotarat sa pornim, dar sa avem
grija. Cand am ajuns se parea ca era pustiu.
Am asteptat vreo ora intreaga gandindu-ne ce putem face.
-Hey, Josh, dar daca s-a razgandit omul din scrisoare? Intreba Marcel.
-Da-da poate are dreptate Marcel, exclama si Eva.
-Nu cred, baieti... Nu mi s-a parut genul de om sa se de-a batut asa de usor.
Asteptam aparitia misteriosului prieten cand, deodata, am auzit un fosnet intre frunze.
-Hey, baieti puteti sa va uitati ce este acolo? Spuse Elenor putin speriata.
-Da, desigur, nu cred ca e ceva periculos, i-am raspuns eu.
Asa ca mam apropiat pas cu pas de tufis, m-am uitat putin, iar cand am intors
capul ceva m-a prins de haina si m-a tras
in tufisuri. Mi-a scapat din reseala un tipat,atat le-a fost indeajuns ca sa isi faca griji pentru mine:
-JOSH!!! Unde esti ?
-Ce sa intamplat, Eva? Intreba Marcel.
-L-am auzit pe Josh tipand dintre tufisuri.
-Stai aici, ma duc eu sa ma uit -...dar nu reusi sa termine fraza, caci dintre tufisuri
iesi Josh si un cerb pus pe sotii.
-Ei bine, a fost doar un cerb neastamparat din cate observ, si am inceput sa rad.
Se vedea pe fata celorlalti ca le-a trebuit putin timp sa inteleaga ce s-a
intamplat si cand intru-un final au inteles, au inceput si ei sa rada.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu